Primavara la Detunate
Începutul primăverii este unul dintre momentele foarte schimbătoare la munte, acum e soare, peste o oră poate ninge ca-n povești, cu toate acestea am plecat într-o plimbare în Munții Apuseni, la Detunate.
Înainte plecării a trebuit să luam o decizie, pe ce drum să ajungem acolo. De unde am plecat? Din Cluj, iar variante erau două: pe valea Arieșului pe la Câmpeni ( 183 km) sau prin Alba Iulia, apoi pe valea Ampoiului și pasul Bucium până în satul Bucium – Șasa (196 km). Prima variantă e mai scurtă, dar dumul nu este tocmai grozav, iar cea de-a doua mai lungă dar cu porțiuni de autostradă, deci mai rapid. Am decis să le încercăm pe amândouă, Albă Iulia pentru a ajunge la Bucium – Șasa și valea Arieșului pentru a ne întoarce acasă.
Am ajuns în Bucium -Șasa la ora prânzului, mai târziu decât ne propuseserăm, dar chiar și așa am câștigat timp pentru că din sat, de acolo de unde un panou indică direcția și distanța către Detunata Goală (2.8 km aprox.), drumul îngust și destul de înclinat a fost recent asfaltat. Astfel că urcarea ce dura înainte de asfaltare 45-60 minute, acum e parcursă din sat în câteva minute cu mașina. La ieșirea din sat este un alt panou ce indică către stânga pe un drum neasfaltat (1.4 km) până la Detunata Goală cu mențiunea de “acces auto” și un marcaj de traseu turistic. Aceasta este varianta de acces de dinainte de construirea drumului nou, se poate merge în continuare pe jos sau cu mașina, dar se poate ajunge mai repede și mai ușor până aproape sus, unde întradevăr nu este foarte mult loc de parcare, pentru 3-4 mașini.
De la mașină până unde începe traseul-circuit în jurul Detunatei sunt câteva minute, pe un drum de pământ, care acum arată ca un drum de exploatare forestieră, șanțuri și mult noroi.
Punctul de pornire al circuitului, o poieniță cu izvor și o masă foarte mare cu bănci și acoperiș. De acolo două opțiuni, stânga pe marcajul cerc roșu sau dreapta, o potecă nemarcată câte te scoate în foarte scurt timp sub Detunata Goală în partea mai erodată a acesteia.
Noi am găsit încă petece de zăpadă prin pădure și o liniște de iarnă, fără ciripitul păsărelelor sau verdele primăverii, sar soarele care lumina grohotișul și coloanele albe ale detunatei, plus cerul albastru de fundal ne-a amintit că suntem la începutul prinăverii.
Am făcut o serie de fotografii, sărit de pe o piatră pe alta, Barni a urcat de-a dreptul în sus pe pietre până în vârf, se poate dar nu e recomandat, coloanele sunt friabile, iar grohotișul instabil.
Ne-am întors la izvor și am contiunat pe poteca marcată care ne-a dus în câteva locuri de unde se văd mult mai bine coloanele de bazalt, iar zona de grohotiș este mai mare, acesta este locul care apare deobicei în fotografii.
De aici poteca urmărește prin stânga Detunatei Goale traseul iar după o scurtă urcare se ajunge în punctul în care poteca marcată face dreapta spre vârful Detunata Goală ( 1158 m ), în numai 10 minute. Urcarea e mai abruptă, dar scurtă iar peisajul merită urcarea. Nu se mai văd coloanele de bazalt pentru că sunt chiar sub vârf și au o formă concavă, dar dacă vremea este bună, așa cum am prins noi, deschiderea este una mare, se vede valea cu satul și munți până la linia orizontului, Buceș Vulcan, spre vârful Curcubăta Mare dar mai ales cariera de la Roșia Poieni.
Chiar dacă nu a fost o zi însorită și adia ușor vântul, vremea a fost blândă cu noi și se simțea căldura primăverii, iar noi cu greu am pornit la vale. Ne-am întors la panoul spre vârf și am continuat drumul forestier ce ducea în spatele Detunatei, chiar dacă traseul circuit avea altă direcție, noi am plănuit să ajungem și pe cealaltă Detunată, cea Flocoasă, chiar dacă nu am găsit nici un traseu sau potecă pe hartă.
Drumul nostru s-a intersectat cu altul la un moment dat ce făcea dreapta și cobora dar noi am continuat tot înainte și nu după mult timp 20-30 minute, trecând prin niște poieni frumoase ce ofereau alte perspective spre Munții Trascăului am ajuns la baza Detunatei Flocoase.
Aici nici urmă de potecă, doar mulți zmeuri, muri și zăpadă. Am urmat ceva ce părea o potecă de animale, am sărit peste copaci căzuți și nu după mult timp am ajuns până aproapre de vârf, aici și mai mulți boscheți și bălării, părea imposibil, dar după câteva scheme de echilibristică și mișcări de Tarzan, am ajuns pe vârf. În timpul verii probabil că nu se poate vedea nimic din cauza vegetației și a copacilor, dar acum se putea zării cât de cât peisajul.
Nouă ne-a plăcut, pentru că suntem amatori de poteci nemarcate și mai sălbatice, dar nu l-am recomanda, mai ales vara, nu este tocmai o urcare distractivă.
Coborârea am făcut-o pe altă parte în speranța că poate, poate găsim o potecă. N-am găsit nimic, am ajuns pe acealși drum forestier, pajiști și coborârea pe drumul de Taf care ne-a încheiat circuitul în poiența cu izvor. N-am urmat în totalitate traseul circuit de 1h – 1h 30 min și ne-am făcut propria variantă, dat tot circuit a fost până la urmă.
O plimbare și un strop de aventură ce ne-a făcut să ne bucurăm de o zi frumoasă de primăvară cu natura încă adormită. Un altfel de a sărbătorii ziua de 8 martie. 🙂
Ne vom întoarce la începutul verii în zonă pentru alte culori dar mai ales pentru narcisele sălbatice ce nu sunt departe de Detunate, doar undeva mai sus pe vale.
Raluca
