O noapte la refugiul panoramic de la Lacul Rosu
Lacul Roșu ca locație dar și ca imagine este din ce în ce mai prezent în ultimul timp sau cel puțin așa pare din nenumăratele poze și postări din mediul online, social media, și este de înțeles de ce. Este un loc ușor accesibil, într-o zonă de tranzit dintre două regiuni, are o oarecare infrastructură, locuri unde poți lua masa, unități de cazare și bineînțeles minunatele și nelipsitele suveniruri.Dar de departe principalul motiv pentru care Lacul Roșu este atât de apreciat este frumusețea sa și a locului, dar și unicitatea lui, cu toții am învățat și repetat de atâtea ori că este singurul lac de baraj natural din România.
Pe noi pașii ne-au dus de multe ori în zona Lacului Roșu și a Cheilor Bicazului: drumeții în toate anotimpurile, mai scurte sau mai lungi, la cățărat vara sau iarna la gheață, pentru trasee de via ferrata, în tranzit, cu grupuri în turele noastre sau pur și simplu pentru o cafea și un kurtos kallacs.
De data aceasta am vrut să avem o experiență de iarnă, la refugiu, la unul dintre cele două refugii panoramice construite în zonă.
Noi l-am ales pe cel din punctul de belvedere de pe Piatra Ghilcoș de sub Vârful Ucigașul. Acesta se poate vedea de la Lacul Roșu.
Există două variante de acces de la lac spre punctul de belvedere, ambele pleacă din centrul stațiunii: traseul cu cerc albastru ( numarul 50 pe harta Munții Noștri) și triunghi roșu ( numărul 53). Noi am mers pe triunghi roșu, Lacul Roșu – Șaua Vereșcheu – Belvedere Piatra Ghilcoș.
Am ales această variantă pentru că celălalt traseu nu este recomandat pe timp de iarnă datorită zonelor expuse și pentru ca am ajuns destul de târziu în zonă, era deja seară.
Pentru a scurta un pic traseul am urcat cu mașina până în Șaua Vereșcheu, lângă Schitul Sfântul Ioan Botezătorul. De acolo se continuă traseu ce pornește de la Lacul Roșu pe drumul de pământ ce merge spre Bicăjelul de Jos. De la schit se trece de o poartă de lemn și se traversează marginea unei poieni până la o antennă de semnal. De acolo se intră în pădure și urcarea treptată de-alungul versantului te scoate în cele din urmă în Poiana Dosul Ghilcoșului, pe care trebuie să o travesezi pe direcția sud-vest pentru a ajunge la punctul de belvedere și refugiul panoramic. Chiar înainte cu 5 minute de a ajunge la refugiu există un indicator spre acesta și unul spre lunetă.
Traseul parcurs de noi este catalogat ca fiind mediu ca și dificultate de către site-ul Munții Noștrii, dar dacă alegi să-l scurtezi așa cum am făcut noi probabil că este mai ușor pentru că scurtezi timpul și distanța.
Noi am savurat fiecare moment, bucurându-ne de specatcolul naturii; am plecat în plin viscol iar vântul parcă săgeta fulgii de nea, brazii vuiau în bătaia lui, iar zăpada scârțâia de la ger. O dată ajunși în poiană o parte de cer s-a limpezit iar luna se putea zării printre nori, totul într-o lumină și atmosferă ce părea de gheață.
La refugiu însă vântul părea că vrea să ia totul pe sus și ne-am bucurat tare de adăpostul ce ni-l oferea. Toată noaptea rafalele nu s-au oprit și părea că suntem mai degrabă pe o barcă aflată în plină furtună pe mare.
O experiență extraordinar de frumoasă ce ne-a amintit încă o dată cât de drag ne este muntele cu toate „toanele” lui și chiar dacă frigul sau condițiile nu sunt ideale nu poți sta acasă pentru că nu vrei să ratezi luna ce răsare printre nori în plin vicol sau cerul curat ca lacrima al dimineții și liniștea deplină a munților.
Această experiență nu ar fi fost deplină fără refugiul panoramic ce ne-a oferit adăpost. Un loc special, printre primele de acest fel de la noi din țară, ce nu nu ar fi existat fără efortul și munca unor oameni care s-au implicat într-un proiect ce aduce un plus de valoare locului și de ce nu, inspiră oamenii să meargă pe munte, iar acest lucru este minunat pentru că astfel îl putem înțelege și aprecia mai mult.
Refugiul panoramic este gândit ca un punct de observație deasupra prăpastiei de pe Piatra Ghilcoșului. Structura este metalică, iar materialul folosit este lemnul. Interiorul este dotat cu o masă, băncuțe, un pat supraetajat, două beenbag-uri foarte confortabile și o mică bibliotecă cu diverse cărți și reviste, însă punctul culiminant este însă geamul ce acoperă aproape întregul perete dinspre prăpastie. Probabil că imaginea este spectaculoasă, dar noi nu ne-am bucurat de ea pentru că geamul era înghețat bocnă și nu am văzut nimic. 🙂
Trebuie să știți că nu este dechis, dar bineînțeles că poate fi admirat din afară, cu grijă pentru că este foarte expus deasupra prăpastiei iar pentru acces trebuie vorbit din timp cu cei care îl au în grijă.
Informații traseu : Șaua Vereșcheu – Poiana din Dosul Ghilcoșului – Refugiul Panoramic de pe Piatra Ghilcoșului
Raluca
